Sărbătoarea de Paști în Europa

Urari de Pasti in limbi europene

Sărbătoarea de Paști este cea mai veche sărbătoare creștină. La Consiliul Ecumenic de la Niceea din anul 325, Patriarhii Bisericii au decis ca Paștele să pice mereu în prima zi de duminică după prima lună plină a primăverii, între data de 25 martie și 25 aprilie.

Potrivit cercetătorilor de la Vatican, termenul „Paște” provine din cuvântul ebraic pesah, care înseamnă „trecere”. În traducerea în limba latină a Bibliei, termenul pesah a fost tradus prin transitus Domini, adică „trecerea Domnului”, devenită în engleză „passover”.

Cuvântul englezesc „Easter” (precum și alte cuvinte similare din mai multe limbi germanice, cum ar fi „Ostern” în germană) este derivat din cuvântul Eostre, zeița zorilor din panteonul nordic (Eos pentru greci și Aurora pentru romani). Ambele cuvinte se trag din rădăcina indo-europeană aus – „a străluci”. În majoritatea țărilor europene, numele Paști provine din ebraicul „Pesach”. Etimologia este prezentată în roșu pe harta de mai jos:

Pastele in limbi europene

În majoritatea țărilor europene, numele Paști provine din ebraicul „pessah”:

  • daneză – påske
  • franceză – Pâques
  • germană sub-rineană – Paisken
  • greacă – Πάσχα (Pasha); Λαµπρή (Lambrì)
  • irlandeză – Cáisc, Cáisg
  • italiană – Pasqua
  • latină – pascha (sau Festa Paschalia)
  • neerlandeză – Pasen, Paasfeest
  • portugheză – Páscoa
  • reto-romană / romanșă – Pasca
  • română – Paști s.m.pl. (var. Paște s.m.sg.)
  • scoțiană – Càisg, Chàisg, Caisc, Pask
  • spaniolă – Pascua
  • suedeză – påsk

În restul țărilor europene, denumirea sărbătorii are altă origine:

  • bulgară – Великден („Ziua cea Mare”)
  • cehă – velikonoce (pl., „Noaptea cea Mare”)
  • estonă – lihavõtted, lihavõtte[d]püha[d] („sărbătoarea grasă, cărnoasă” de la sfârșitul postului), ülestõusmispüha („sărbătoarea învierii”), munadepüha („sărbătoarea ouălor”), kevadpühad („sărbătoarea primăverii”)
  • finlandeză – pääsiäinen (de la verbul „päästä”, cu multiple sensuri: a trece, a scăpa de, a se elibera. Marchează sfârșitul postului)
  • letonă – Lieldienas („Ziua cea Mare”)
  • lituaniană – Velykos
  • malteză – Għid il-Kbir
  • polonă – Wielkanoc („Noaptea cea Mare”)
  • slovacă – Velká noc („Noaptea cea Mare”)
  • slovenă – Vélika noc („Noaptea cea Mare”)
  • maghiară – húsvét

Paști sau Paște?

În comparație cu alte limbi europene, în limba română se oscilează între forma Paști și Paște. DEX-ul recomandă să folosim forma Paști, însă a nu se înțelege că a doua formă ar fi greșită. Acest termen a pătruns în limba română odată cu creștinismul și inițial era o formă de plural: paschae, așa cum pentru francezi, denumirea sărbătorii este în continuare la plural: Pâques.

Forma Paște nu poate fi însă ignorată întrucât are o circulație semnificativă. I. L. Caragiale scrie „O făclie de Paște”, Duiliu Zamfirescu scrie poezia „Flori de Paște”, Dimitrie Papazoglu folosește aceeași formă în „Istoria fondărei orașului București”. Inclusiv lingvistul Al. Graur preferă forma Paște. Totodată, o listă la fel de consistentă s-ar putea întocmi și pentru forma Paști. George Coșbuc (poezia „La Paști”), Ion Creangă („La biserică mergi din Paști în Paști.” în Amintiri din copilărie), I. L. Caragiale („Parcă ar fi tot nou și iar nou; și când colo! tot aia și iar aia; din Paști până’n Crăciun și din Crăciun până’n Paști…”, în Diplomație subțire), și mulți alții.

Deși în vorbirea de zi cu zi forma utilizată variază, este de preferat să urmăm DEX-ul, dar și biserica, care alege forma Paști, după cum reiese inclusiv din Biblie.